Apa a devenit un lux în multe orașe din România. La ce preț ajunge lunar în Buzău, București, Cluj și Timișoara

Evoluțiile de tarif față de anii trecuți și modul în care se stabilește prețul apei potabile în combinație cu cel pentru canalizare influențează bugetele familiale, dar și percepția publică asupra calității și disponibilității serviciilor de utilitate publică.

Cum diferă tarifele la apă între marile orașe din România

Iașiul ocupă în 2025 prima poziție în rândul municipiilor cu cele mai mari tarife la apa potabilă livrată populației, cu un cost de 9,26 lei/mc (fără TVA). Deși inițial pare surprinzător, acest tarif se înscrie într-o tendință generală de creștere a prețurilor în zona Moldovei.

Tariful anunțat de operatorul local, Apavital SA, situează Iașiul deasupra unor orașe precum Timișoara (7,71 lei) și București (7,61 lei). Tot 7,61 lei costă și metrul cub de apă în Brașov, în timp ce Craiova ajunge la 7,59 lei. Cluj-Napoca se află pe ultimul loc în acest clasament național al marilor orașe, cu un preț de 5,98 lei/mc, mai mic decât oricare dintre celelalte cinci centre urbane incluse în analiză.

Astfel, dacă pentru un consum zilnic mediu de 5 metri cubi într-o gospodărie se plătește la Cluj-Napoca aproximativ 29,9 lei (fără TVA) doar pentru apa potabilă, la Iași suma urcă la 46,3 lei pentru același volum. Diferențele sunt considerabile și pot avea un impact semnificativ pentru familiile numeroase sau pentru persoanele juridice care depind de un consum constant de apă.

Factorii care influențează prețul apei potabile

Citește și

Klaus Iohannis a primit o veste bună! Va rămâne la conducerea României, iar solicitarea celor de la POT a fost respinsă

Klaus Iohannis a primit o veste bună! Va rămâne la conducerea României, iar solicitarea celor de la POT a fost respinsă

Se schimbă vremea în România! ANM a emis noi avertizări de ger, lapoviță și ninsoare

Se schimbă vremea în România! ANM a emis noi avertizări de ger, lapoviță și ninsoare

Prețul apei nu este determinat doar de costurile de extracție și transport, ci și de elemente mai puțin vizibile. Una dintre componentele majore constă în investițiile pe termen lung: rețeaua subterană de conducte are nevoie de întreținere constantă, înlocuiri periodice și modernizări pentru reducerea pierderilor.

Îmbunătățirea calității apei, prin procedee de purificare și filtrare, ridică semnificativ costurile operatorilor, fiind reflectată în prețul final plătit de utilizatori. La acestea se adaugă taxele impuse la nivel local și județean, precum și costurile administrative și de funcționare (inclusiv salariile angajaților).

Autoritățile locale pot avea strategii diferite de subvenționare sau politici publice de sprijin pentru populația vulnerabilă, aspect ce influențează, indirect, tarifele de bază. Mai mult, există situații în care o parte din costuri este pasată de operator către consumatori prin ajustări succesive ale prețurilor, în funcție de gradul de recuperare a investițiilor. Creșterea prețului energiei electrice, folosită pentru pomparea apei din stațiile de captare și pentru tratarea acesteia, se reflectă, de asemenea, în facturile finale.

Analiza costurilor actuale și evoluția lor în 2025

La nivel național, ANRSC monitorizează 47 de operatori care livrează apă potabilă și prestează servicii de canalizare. Conform datelor oficiale valabile la începutul anului 2025, cel mai mic preț pentru producerea, transportul și distribuția apei se întâlnește la Aquatorontal SRL, în județul Timiș, cu un tarif de 3,52 lei/mc (fără TVA). Este important de menționat că acest operator nu acoperă întreg județul și, cu atât mai puțin, municipiul Timișoara, care are un furnizor propriu – Aquatim SA.

La polul opus se situează SC Compania de Apă SA din Buzău, cu un tarif de 10,06 lei/mc, cea mai mare valoare înregistrată între cei 47 de operatori avizați. Aceste extreme arată cât de diferite pot fi condițiile de acces la resursele de apă și infrastructura de gestionare, fapt ce determină discrepanțe majore de preț.

Dacă restrângem analiza la principalele șase orașe, Iașiul, cu 9,26 lei/mc, este urmat de Timișoara, la o diferență de aproximativ 1,55 lei. Bucureștiul se situează apoi cu 7,61 lei/mc, la egalitate cu Brașovul, urmate îndeaproape de Craiova (7,59 lei/mc). În coada clasamentului se află Cluj-Napoca, cu 5,98 lei/mc, semn că locuitorii din inima Transilvaniei plătesc considerabil mai puțin pentru apa de la robinet față de ieșeni sau timișoreni.

O parte dintre specialiști explică faptul că, pentru Iași, alinierea la standardele moderne și investițiile efectuate pentru îmbunătățirea rețelelor au avut un cost semnificativ, iar operatorul local, Apavital SA, a trecut aceste cheltuieli în tarife. În Timișoara, investițiile capitale și lucrările de modernizare au urmat un ritm susținut, însă sursele de apă și managementul acestora au favorizat un tarif mai scăzut decât la Iași, deși încă ridicat la nivel național.

Prețul cu canalizarea inclusă

Odată adăugate tarifele de canalizare și epurare, clasamentul orașelor se modifică ușor. În 2025, Iașiul rămâne tot pe primul loc cu 18,24 lei/mc (în total, apă plus canalizare), devansând Bucureștiul (15,74 lei) și Timișoara (15,57 lei). În cazul Craiovei, tariful se ridică la 13,53 lei, iar Brașovul figurează cu 13,25 lei/mc total. Cluj-Napoca rămâne, și în acest format, pe ultima poziție dintre cele șase mari orașe, cu 12,33 lei/mc, o valoare sensibil mai mică comparativ cu cea din capitalele de județ din restul țării.

Datele ANRSC confirmă creșteri față de 2024 în toate aceste centre urbane. Bucureștiul, de pildă, avea la 1 ianuarie 2024 un tarif total de 14,04 lei/mc, ajungând în 2025 la 15,74 lei/mc. Cluj-Napoca a pornit de la 10,55 lei/mc și a urcat la 12,33 lei/mc, subliniind o majorare destul de consistentă de peste 1,7 lei. În Iași, saltul este și mai accentuat: de la 15,44 lei/mc la 18,24 lei/mc, aproape trei lei diferență într-un singur an. Timișoara crește de la 12,2 lei/mc la 15,57 lei/mc, Craiova de la 11,98 lei/mc la 13,53 lei/mc, iar Brașovul ajunge la 13,25 lei/mc, după ce în 2024 avea un tarif de 12,19 lei/mc.

Unii analiști economici susțin că această dinamică ascendentă era previzibilă, având în vedere că multe proiecte de modernizare a rețelelor de apă și canalizare se bazează pe fonduri europene, însă necesită cofinanțare internă. Ratele creditelor contractate de companiile de apă, împreună cu inflația și contextul economic general, fac ca furnizorii să majoreze constant tarifele pentru a-și asigura sustenabilitatea financiară.