foto Personalitatea zilei 19 februarie | Constantin Brâncuși, românul care a reinventat sculptura modernă

Constantin Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876 la Hobița, în județul Gorj, într-o familie numeroasă. Anii copilăriei și adolescenței au fost marcați de plecări repetate de acasă și de ucenicie în ateliere și prăvălii, unde a învățat disciplina muncii manuale, un lucru care avea să devină, mai târziu, ”religia” lui artistică.

În Craiova, îndemânarea lui a ieșit în evidență inclusiv prin gesturi aproape legendare, precum construirea unei viori din materiale găsite, iar drumul firesc a fost cel al școlii de profil: Școala de Arte și Meserii din Craiova, apoi Școala Națională de Arte Frumoase din București, pe care o absolvă în 1902.

În acei ani, Brâncuși obține premii și distincții pentru studii și busturi academice, semn că tehnica era deja solidă, înainte ca stilul să explodeze.

Episodul ”Carol Davila” și decizia radicală: plecarea spre Paris

În 1903 primește o comandă publică importantă: bustul generalului medic Carol Davila, lucrare instalată ulterior la Spitalul Militar Central din București. Proiectul a fost însoțit de dispute și observații ”de comisie” despre detalii de fizionomie, care l-au revoltat pe artist. În amintirile sale, Brâncuși a descris momentul în termeni tăioși, ca pe o umilință pe care nu a acceptat-o.

Urmează o decizie definitorie: Brâncuși pornește pe jos spre Paris, într-un parcurs care a inclus opriri, muncă în Viena și o perioadă grea, cu boală, înainte de a ajunge în capitala artei europene.

”Ar fi fost o muncă ușoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câțiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva se înnăscute în mine și nu am mai putut rabdă. Am făcut stânga–mprejur, fără nici un salut militar, spre marea panică si spaimă a doctorului Gerota și dus am fost”, spunea Brâncuși despre plecarea sa din România.

”La umbra marilor copaci nu crește nimic” și ruptura de Rodin

La Paris, Brâncuși intră în mediul academic de elită, dar refuză să devină un simplu practicant într-un atelier uriaș care i-ar fi putut înghiți identitatea. Formula care i se atribuie a devenit emblematică: ”Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres.” (”La umbra marilor copaci nu crește nimic.”)

E una dintre acele propoziții care explică, în esență, cum a apărut Brâncuși: nu ca elev perpetuu, ci ca autor al unui limbaj nou.

La început, Brâncuși lucrează în registru clasic – busturi, studii anatomice – însă după 1907 se vede clar direcția: simplificare, concentrare, reducerea formei la idee. Pentru el, ”realitatea” nu era suprafața, ci miezul lucrurilor.

În timp, apar temele care devin semnătură: Sărutul, Muza adormită, Domnișoara Pogany, ciclurile de Păsări și explorările ovoidului, ale verticalității și ale luminii. Iar când ajunge la Ansamblul de la Târgu-Jiu – Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului – Brâncuși propune nu doar sculpturi, ci o arhitectură simbolică a memoriei.

În SUA, expozițiile și interesul colecționarilor precum John Quinn îi consolidează poziția internațională, iar Brâncuși devine un reper al modernismului, un nume care circulă global, adesea scris ”Brancusi”, fără diacritice, după uzul occidental.

Mituri, recuperare și locul lui Brâncuși în România

În România, receptarea lui Brâncuși a fost uneori contradictorie, mai ales în epoca realismului socialist, când modernismul era privit cu suspiciune. Totuși, în timp, Brâncuși a fost recuperat ca geniu național, iar astăzi este asociat explicit cu identitatea culturală românească, inclusiv prin marcarea zilei de 19 februarie.

În spațiul public a circulat și legenda ”donației respinse” de statul român, însă ”Academia Română nu a refuzat vreodată găzduirea de către România a patrimoniului Constantin Brâncuși aflat la Paris”, susține instituția într-un comunicat recent.

Brâncuși moare la Paris, pe 16 martie 1957, și este înmormântat la Montparnasse. Moștenirea lui, la 150 de ani de la nașterea marelui artist, însă, e vie în fiecare discuție despre forma pură, material, lumină și spațiu și în identitatea culturală a României.

Citește și

Personalitatea zilei 18 februarie | Enzo Ferrari, omul care a transformat o echipă mică într-un imperiu al vitezei

Personalitatea zilei 18 februarie | Enzo Ferrari, omul care a transformat o echipă mică într-un imperiu al vitezei

Personalitatea zilei 17 februarie | Octavian Bellu, antrenorul care a dus gimnastica României pe culmile lumii

Personalitatea zilei 17 februarie | Octavian Bellu, antrenorul care a dus gimnastica României pe culmile lumii

Personalitatea zilei 16 februarie | Valentino Rossi, pilotul care a transformat MotoGP într-un spectacol global

Personalitatea zilei 16 februarie | Valentino Rossi, pilotul care a transformat MotoGP într-un spectacol global