Nicolae și Elena Ceaușescu, ultimii executați în România. 36 de ani de la abolirea pedepsei cu moartea. Care a fost ultimul criminal împușcat la Jilava

Condamnarea la moarte prin împușcare a soților Ceaușescu a fost dată pentru acuzațiile de genocid, subminarea puterii de stat, acte de diversiune și subminarea economiei naționale. Tot procesul a durat o oră, sentința s-a dat după 10 minute de la încheierea judecării, iar Nicolae și Elena Ceaușescu nu au avut dreptul să conteste decizia la o altă instanță. Procesul soților Ceaușescu și decizia executării lor în doar trei zile după prinderea lor este unul dintre momentele controversate ale Revoluției din decembrie 1989.

Tribunalul militar extraordinar stabilit de noua putere instalată la București după prinderea dictatorilor comuniști a fost contestat de Nicolae Ceaușescu. Ordinele de judecare și executare s-au dat sub coordonarea fostului general Victor Atanasie Stănculescu, cel care în 22 decembrie 1989 îi ajutase pe soții Ceaușescu să urce în elicopter ca să scape de furia oamenilor din stradă.

Avocatul soților Ceaușescu, generalul Constantin Lucescu, s-a închinat înainte de execuție și a spus: „Să mă ierte Dumnezeu, dar nu am putut să fac altfel!”, potrivit mărturiilor unuia dintre cei care au fost prezenți la împușcarea dictatorilor comuniști.

Abolirea pedepsei cu moartea

Ziua execuției soților Ceaușescu a fost ultima în care în România s-a aplicat pedeapsa cu moartea.

Potrivit unor estimări ale istoricilor, în perioada în care Nicolae Ceaușescu a condus România, din 1965 până în 1989, ar fi fost executate 104 persoane din cele aproximativ 140 care ar fi primit pedeapsa cu moartea.

Pedeapsa capitală s-a aplicat în cei 34 de ani pentru crime deosebit de grave, trădare, spionaj, subminarea economiei naționale, dar și pentru infracțiuni economice, precum jaful în dauna avutului obștesc.

Abolirea pedepsei cu moartea a fost anunțată într-un mesaj din decembrie 1989 al lui Ion Iliescu, iar decizia a fost luată prin Decretul-lege din 7 ianuarie 1990, prin care au fost modificate prevederi din Codul penal din 1968 și din legea de executare a pedepselor din 1969. De atunci, pedeapsa cu moartea a fost înlocuită cu închisoarea pe viață.

Decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 pentru abolirea pedepsei cu moartea, pentru modificarea şi abrogarea unor prevederi din Codul penal şi alte acte normative, emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale, a fost publicat în Monitorul Oficial din 8 ianuarie.

”Pentru a sublinia caracterul profund umanist al regimului instaurat în România de revoluția populară şi pentru realizarea propunerilor făcute de cetățeni, Consiliul Frontului Salvării Naționale decretează:

Articolul 1. Pedeapsa cu moartea prevăzută pentru unele infracțiuni din Codul penal şi legile speciale este abolită şi se înlocuieşte cu pedeapsa detențiunii pe viaţă.

Articolul 2. De la data adoptării prezentului decret-lege, toate dispozițiile privind pedeapsa cu moartea din Codul penal, Codul de procedură penală şi alte acte normative, în afară celor prevăzute în art. 4, sunt considerate că se referă la pedeapsa detențiunii pe viață.

Articolul 3. Pedepsele cu moartea, aplicate prin hotărâri rămase definitive dar neexecutate, se înlocuiesc cu pedeapsa detențiunii pe viaţa, potrivit procedurii privind înlocuirea acestei pedepse.

Articolul 4. Se abroga art. 54, 55, 120 alin. 4 şi 130 din Codul penal, precum şi prevederile referitoare la executarea pedepsei cu moartea din Legea nr. 23/1969 şi din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2282/ 1969”, scrie în Decretul-lege din 1990.

Pentru ce fapte era dată pedeapsa cu moartea în comunism

Articolul 54 din vechiul Cod penal din 1968 prevedea că ”pedeapsa cu moartea are un caracter excepțional și se aplică numai pentru infracțiunile cele mai grele prevăzute de lege”.

La pedeapsa cu moartea nu puteau fi condamnați minorii și nici femeile care în timpul săvârșirii infracțiunii sau în momentul pronunțării hotărârii erau însărcinate sau aveau copii în vârstă de până la 2 ani.

Pedeapsa cu moartea, deși era prevăzută în lege ca o măsură ”excepțională”, se aplica pentru 28 de infracțiuni, printre care:

• infracțiuni contra statului - trădare de patrie, spionaj, subminarea economiei naționale;
• infracțiuni contra persoanei - omorul deosebit de grav (crime cu premeditare, prin cruzimi, asupra mai multor persoane sau de către un recidivist);
• infracțiuni economice - jaf în dauna avutului obștesc cu consecințe deosebit de grave.

După pronunțarea condamnării la moarte, deținutul putea cere grațierea Consiliului de Stat, condus de Nicolae Ceaușescu.

Dacă grațierea era respinsă, deținutul era executat prin împușcare, de obicei la Fortul 13 Jilava, într-un loc numit ”Valea Piersicilor”.

Grațierea unui condamnat la moarte nu însemna eliberarea lui, ci schimbarea pedepsei în închisoare pe viață sau 20-25 de ani de muncă silnică.

Deși au fost puține cazuri, Nicolae Ceaușescu a schimbat condamnările la moarte cu închisoarea pe viață pentru motive medicale, de vârstă sau, potrivit unor surse, la intervenții diplomatice externe, în cazuri de spionaj sau politice.

Ultima execuție a unui deținut înainte de abolirea pedepsei cu moartea

Ultima execuție înainte de cea a dictatorilor comuniști a avut loc în mai 1987, atunci fiind dus în fața unui pluton de execuție un criminal.

Ion Pistol a fost condamnat la moarte pentru că și-a ucis mama cu mai multe lovituri de topor, în octombrie 1985, la casa lor din Trivalea-Moșteni, județul Teleorman. La procesul lui au fost aduși să asiste 500 de oameni, ca un exemplu pentru ce pot păți criminalii.

În celebrul Fort 13 Jilava, locul unde erau aplicate pedepsele capitale, Ion Pistol a fost împușcat pe 12 mai 1987, de un pluton de execuție, așa cum era procedura penală la acel moment. Ca o ultimă dorință, Ion Pistol ar fi cerut să primească o ompletă cu ceapă.

Cu o săptămână înainte de execuție, Ion Pistol i-ar fi trimis lui Nicolae Ceaușescu o cerere de grațiere, însă aceasta a fost respinsă.

Condamnatul la moarte care a scăpat de execuție

Din 1965, când Nicolae Ceașescu a preluat puterea în România, și până la căderea comunismului, în decembrie 1989, în România ar fi fost condamnate la moarte 140 de persoane, dintre care 104 au fost executate, celorlalte fiindu-le probabil comutată pedeapsa în închisoare pe viață sau 20-25 de ani de detenție.

Dacă ultima execuție în comunism a fost a lui Ion Pistol, în mai 1987, ultima condamnare la moarte care nu a mai fost executată înainte de Revoluția din decembrie 1989 a fost a lui Florentin Scalețchi, comandant de navă, care a încercat să fugă cu vasul în Turcia.

Florentin Scalețchi, condamnat la moarte în martie 1985, a scăpat de execuție pentru că pedeapsa i-a fost schimbată în 20 de ani de închisoare. În 22 decembrie 1989, imediat după fuga dictatorului, Scalețchi a fost eliberat din Penitenciarul Aiud.

---