Personalitatea zilei 31 ianuarie | Marin Moraru, actorul care a purtat teatrul în voce, privire și tăcere

Marin Moraru s-a născut la 31 ianuarie 1937, în București, într-o familie simplă, tatăl său fiind vopsitor de vagoane la CFR. Copilăria și-a petrecut-o în cartierul Giulești, pe strada Tabla Buții, într-o lume dură, dar vie, care i-a șlefuit de timpuriu sensibilitatea. Visul său inițial nu era scena, ci cerul: își dorea să devină aviator.

La îndemnul tatălui, a urmat cursurile Școlii de Construcții Căi Ferate – Întreținere Drumuri și Poduri, unde întâlnirea cu regizorul Mihai Dimiu i-a schimbat traiectoria. A primit primul rol din viață în piesa ”Steaguri pe turnuri”, de A.S. Makarenko, pe când avea doar 17 ani.

Drumul anevoios spre actorie

După absolvire, Marin Moraru a fost repartizat la Brașov ca asistent de picher, responsabil cu întreținerea unei porțiuni de cale ferată. Ulterior, s-a întors la București, lucrând ca agent tehnic la uzina Grivița Roșie și înscriindu-se la Politehnică. Însă nepotrivirea cu ingineria s-a simțit rapid.

Aflând de admiterea la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L. Caragiale”, a decis să-și încerce norocul. Nu a reușit din prima, fiind acceptat doar ca ”audient”, participând timp de un an la cursuri fără note. Perseverența l-a răsplătit: a fost admis direct în anul II, la clasa marii actrițe Dina Cocea.

În facultate l-a cunoscut pe Gheorghe Dinică, alături de care a absolvit în 1961. Între cei doi s-a legat o prietenie profundă, durabilă, care a traversat decenii de teatru și film. Examenul de diplomă al lui Marin Moraru a fost rolul Agamiță Dandanache din ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, un personaj ce avea să-i marcheze destinul artistic.

Scenele care l-au consacrat

Cariera sa teatrală a traversat cele mai importante instituții ale scenei românești: Teatrul Tineretului (1961–1964), Teatrul de Comedie (1965–1968), Teatrul ”Lucia Sturdza Bulandra” (1968–1971) și Teatrul Național ”I.L. Caragiale”, din 1971–1974, apoi din 1980 până la final.

A dat viață unor roluri memorabile în spectacole precum ”D’ale carnavalului”, ”Nepotul lui Rameau”, ”Troilus și Cresida”, ”Capul de rățoi”, ”Take, Ianke și Cadîr” sau ”Egoistul”. Din 2002, a devenit Societar de onoare al Teatrului Național din București.

Filmul: consacrarea definitivă

Marin Moraru a debutat în film în 1965, în ”Haiducii”, iar anii ’70 și ’80 i-au adus consacrarea cinematografică. A jucat în producții devenite clasice, precum ”Actorul și sălbaticii”, ”Un comisar acuză”, ”Toamna bobocilor”, ”Iarna bobocilor”, ”Faleze de nisip” sau ”Cuibul de viespi”. A apărut în 24 de lungmetraje, inclusiv în filmul ”Amen”, regizat de Costa-Gavras.

Între 1974 și 1980, Marin Moraru a fost conferențiar universitar la I.A.T.C. București, formând generații de actori. Despre meserie spunea: ”Meseria aceasta se fură. Și furi cât poți, cum poți și de la cine poți.”

Publicul larg l-a redescoperit după 2000 în seriale TV precum ”Inimă de țigan”, ”Regina”, ”Iubire și Onoare” sau ”Pariu cu viața”. A avut o colaborare remarcabilă cu Teatrul Național Radiofonic, unde vocea sa a devenit un instrument de emoție pură.

Premii, onoruri și recunoaștere

Marin Moraru a fost recompensat cu numeroase distincții: Premiul pentru întreaga carieră la Gala Gopo (2009), Doctor Honoris Causa al UNATC, Ordinul Național ”Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce, o stea pe Aleea Celebrităților din București și Premiul de Excelență la TIFF (2015).

Căsătorit timp de aproape cinci decenii cu Lucia Moraru, cei doi s-au căsătorit într-o zi de 29 februarie, aniversându-și căsnicia doar o dată la patru ani. Nu au avut copii, dar au lăsat în urmă o moștenire artistică solidă.

În cartea sa autobiografică, ”Suntem ce sunt amintirile noastre”, Marin Moraru se definea cu luciditate și blândețe: ”Sunt bun, blând, îngăduitor cât se poate, sunt mereu uimit pe lumea asta.”

În ultimii ani de viață, s-a retras din spațiul public, criticând degradarea limbajului și a valorilor din filmul contemporan. A trecut la cele veșnice la 21 august 2016, după o grea suferință, lăsând în urmă imaginea unui actor care a crezut în meserie, în public și în adevăr.

Citește și

Personalitatea zilei 30 ianuarie | Franklin D. Roosevelt, omul care a condus America prin criză și război

Personalitatea zilei 30 ianuarie | Franklin D. Roosevelt, omul care a condus America prin criză și război

Personalitatea zilei 29 ianuarie | Anton Pavlovici Cehov, scriitorul care a schimbat teatrul și medicul care a diagnosticat sufletul uman

Personalitatea zilei 29 ianuarie | Anton Pavlovici Cehov, scriitorul care a schimbat teatrul și medicul care a diagnosticat sufletul uman

Personalitatea zilei 28 ianuarie | Nicolas Sarkozy, ascensiunea, puterea și căderea unui președinte care a polarizat Franța

Personalitatea zilei 28 ianuarie | Nicolas Sarkozy, ascensiunea, puterea și căderea unui președinte care a polarizat Franța