Personalitatea zilei 27 februarie | Alexandru Vaida-Voevod, politicianul care a dus vocea Transilvaniei la Budapesta
Galerie foto(7) Galerie foto (7 fotografii): Personalitatea zilei 27 februarie | Alexandru Vaida-Voevod, politicianul care a dus vocea Transilvaniei la Budapesta
Vlad Măntoiu | Publicat: 26.02.2026 23:56 | Actualizat: 27.02.2026 08:30
Alexandru Vaida-Voevod a rămas în istoria României ca unul dintre liderii ardeleni care au contribuit decisiv la afirmarea drepturilor naționale ale românilor și la consolidarea statului unitar. Personalitate complexă, el a fost atât militant pentru cauza românească, cât și politician implicat în controversele dure ale perioadei interbelice.
Alexandru Vaida-Voevod s-a născut la 27 februarie 1872, în satul Olpret, în Austro-Ungaria (astăzi Bobâlna, în județul Cluj), într-o familie românească înstărită, cu legături importante în viața politică și bisericească a Transilvaniei. Provenea dintr-un neam înnobilat încă din secolul al XVII-lea de principele Gabriel Bethlen, fapt care explică adăugarea particulei ”Voevod” la nume.
A urmat școala primară la Cluj și liceul la Bistrița și Brașov, formându-se într-un mediu multicultural. Ulterior s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității din Viena, unde a intrat în contact cu ideile politice ale vremii.
Implicarea în mișcarea națională
Încă din studenție, Vaida-Voevod s-a implicat activ în mișcarea românească din Imperiul Austro-Ungar. A fost membru, apoi președinte al societății ”România jună”, unde s-a remarcat prin activism și discurs politic.
Un moment important a fost colaborarea la redactarea ”Replicii” (1891), document prin care studenții români răspundeau memoriului studenților maghiari. Textul, tipărit în mai multe limbi europene, pleda pentru autonomia națională și reorganizarea politică a imperiului.
În anii următori s-a apropiat decisiv de Partidul Național Român, partid de care și-a legat întreaga carieră politică.
Deputat la Budapesta și drumul spre Unire
Vaida-Voevod a devenit deputat în Parlamentul de la Budapesta, unde s-a remarcat ca apărător al drepturilor românilor.
Activitatea sa parlamentară a culminat în 1918, iar momentul definitoriu a venit în octombrie 1918, când a citit în Parlamentul ungar declarația prin care românii din imperiu își revendicau dreptul la autodeterminare.
La 1 decembrie 1918 a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și a făcut parte din delegația care a dus regelui Ferdinand actul Unirii.
Premier al României Mari
După Unire, Vaida-Voevod a devenit una dintre figurile centrale ale politicii românești.
La 1 decembrie 1919 a fost numit președinte al Consiliului de Miniștri, conducând primul guvern rezultat din vot universal.
De-a lungul carierei a ocupat de trei ori funcția de prim-ministru și a deținut portofolii importante, precum Internele și Externele.
În 1926, după fuziunea PNR cu Partidul Țărănesc, a devenit unul dintre liderii marcanți ai Partidului Național Țărănesc.
Ruptura de PNȚ și apropierea de Carol al II-lea
Anii ’30 au adus tensiuni tot mai mari între Vaida-Voevod și liderii PNȚ, în special cu Iuliu Maniu. Neînțelegerile politice și contextul intern complicat l-au determinat să demisioneze și, în 1935, să fondeze propriul partid, Frontul Românesc.
În această perioadă s-a apropiat de regele Carol al II-lea și a susținut regimul autoritar al acestuia.
A fost numit consilier regal și ulterior președinte al Adunării Deputaților, devenind una dintre figurile folosite de monarh pentru legitimarea noului regim.
Ultimii ani și marginalizarea
Schimbările politice dramatice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist au pus capăt carierei sale.
În martie 1945 a fost arestat de autoritățile comuniste, iar din 1946 a fost plasat în arest la domiciliu la Sibiu. A trăit ultimii ani departe de viața publică și a murit la 19 martie 1950, la vârsta de 78 de ani.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
