Personalitatea zilei 21 ianuarie | George Vâlsan, primul doctor în geografie al României

George Vâlsan își începe studiile la Pitești, iar în 1904 a absolvit Liceul ”Gheorghe Lazăr” din București. Urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde obține licența în filosofie magna cum laude în 1908.

Datorită talentului pedagogic remarcat timpuriu, primește Premiul Hillel și este cooptat ca suplinitor al Catedrei de Geografie la Seminarul Pedagogic Universitar. În paralel, începe o activitate universitară care va marca definitiv dezvoltarea geografiei românești.

Studiile în marile centre europene

La îndemnul unor personalități precum Titu Maiorescu și Simion Mehedinți, George Vâlsan își continuă specializarea în geografie fizică și etnografie la Universitatea din Berlin și la Paris, unde frecventează cursurile și seminariile celebrului geograf Emmanuel de Martonne, la Sorbona.

În 1916, își susține teza de doctorat, devenind primul doctor în geografie din România, cu mențiunea magna cum laude.

Cariera sa universitară se desfășoară la Iași, Cluj și București. Deși perioada de la Iași este umbrită de Primul Război Mondial și de gravul accident feroviar de la Ciurea, din 1917, care îl lasă infirm, George Vâlsan își continuă activitatea științifică cu o energie remarcabilă.

La Cluj, unde activează între 1919 și 1929, întemeiază Societatea Etnografică Română, al cărei președinte devine, Institutul de Geografie din Cluj și revista acestuia și Muzeul Etnografic al Transilvaniei, alături de Romulus Vuia și Emmanuel de Martonne

Academician la o vârstă excepțională

În 1918, la doar 33 de ani, este ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular în 1920. Printre realizările sale notabile se numără și descoperirea, în Biblioteca Națională a Franței, a hărții originale a Moldovei desenată de Dimitrie Cantemir, care însoțea ”Descrierea Moldovei”.

Ca președinte al Secției geografico-etnografice a Astrei, publică lucrări fundamentale precum ”Menirea etnografiei în România” și ”O știință nouă: etnografia”, contribuind decisiv la orientarea cercetării etnografice românești.

Teza sa de doctorat, ”Câmpia Română”, rămâne una dintre lucrările fundamentale ale geografiei românești, iar prin analiza integrată a reliefului, hidrografiei și subsidențelor locale, George Vâlsan oferă primul studiu modern al unei mari unități geografice din România.

Prin această lucrare, realizată în paralel cu cercetările lui Constantin Brătescu, George Vâlsan pune bazele geomorfologiei moderne românești și introduce o viziune inovatoare asupra relației dintre geografie, istorie și factorul uman.

George Vâlsan, un geograf cu suflet de poet

Dincolo de rigoarea științifică, George Vâlsan a fost un scriitor rafinat, cu un stil captivant și accesibil. A publicat poezii, nuvele și articole literare în reviste prestigioase ale vremii, demonstrând că știința și literatura pot conviețui într-o expresie culturală unitară.

Pentru el, geografia nu era doar o știință a reliefului, ci o disciplină a marilor ansambluri teritoriale, în care natura, istoria și omul formează un tot coerent.

De asemenea, George Vâlsan a reprezentat România la numeroase congrese internaționale de geografie, unde a deținut funcții importante și a contribuit la consolidarea prestigiului științei românești pe plan european.

Acesta s-a stins din viață în 1935, la Eforie Sud, denumită atunci Carmen Sylva, pseudonimul artistic al Reginei Elisabeta.

---