video Personalitatea zilei 10 ianuarie | Grigore Moisil, matematicianul care a pus bazele logicii moderne în România

Activitatea sa științifică s-a desfășurat pe parcursul a peste patru decenii și a acoperit domenii precum algebra, logica matematică, mecanica, teoria automatelor și calculul numeric, într-un context istoric adesea dificil pentru cercetarea liberă.

Cine a fost Grigore Moisil

Grigore Moisil s-a născut la 10 ianuarie 1906, la Tulcea, într-o familie cu o solidă tradiție intelectuală. Străbunicul său, Grigore Moisil (1814–1891), a fost protopop la Năsăud și vicar episcopal greco-catolic pentru ținutul Rodnei, fiind implicat în întemeierea primului gimnaziu românesc din Năsăud.

Tatăl său, Constantin Moisil, a fost profesor de istorie, arheolog și numismat, director al Cabinetului Numismatic al Academiei și membru de onoare al Academiei Române. Mama sa, Elena Moisil, a fost institutoare și directoare de școală în București.

Acest mediu familial a favorizat o educație riguroasă, în care cultura generală, disciplina intelectuală și interesul pentru știință au fost cultivate constant. În familie au existat și alte personalități academice, precum sora sa Florica Moisil, mama istoricului Zoe Petre, sau fratele său, George C. Moisil, profesor universitar de fizică.

Studiile și formarea academică

Studiile primare le-a urmat la București, iar liceul la Vaslui și apoi la Liceul „Spiru Haret” din Capitală. În 1923 s-a înscris la Facultatea de Matematică a Universității din București. Sub influența familiei, a urmat simultan și cursurile Politehnicii, secția construcții, însă interesul său principal a rămas matematica.

A avut ca profesori nume importante ale matematicii românești: Dimitrie Pompeiu, Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu și Anton Davidoglu. În 1929, a renunțat definitiv la Politehnică și și-a susținut teza de doctorat în matematică, intitulată Mecanica analitică a sistemelor continue. Lucrarea a fost publicată la Paris și a atras atenția unor matematicieni de prestigiu precum Vito Volterra, Tullio Levi-Civita și Paul Lévy.

În 1930, Grigore Moisil a plecat la Paris, unde a studiat la Sorbona și a participat activ la viața științifică a mediului academic francez. În 1931 a susținut examenul de docență cu o lucrare dedicată ecuațiilor cu derivate parțiale din fizica matematică. Ulterior, a beneficiat de o bursă Rockefeller, care i-a permis să studieze la Roma, alături de Vito Volterra, una dintre figurile centrale ale matematicii europene.

Aceste stagii externe au contribuit decisiv la formarea sa ca cercetător și l-au conectat la principalele direcții de dezvoltare ale matematicii moderne.

Cariera universitară la Iași

Revenit în țară în 1932, Moisil a fost numit profesor provizoriu la Universitatea din Iași, devenind conferențiar în 1935 și profesor universitar în 1939. A rămas la Iași timp de un deceniu, perioadă extrem de productivă din punct de vedere științific.

A ținut primul curs de algebră modernă din România și a predat discipline inovatoare precum „Logica și teoria demonstrației”. În această etapă, a publicat lucrări în mecanică, analiză matematică, geometrie, algebră și logică, punând bazele unei școli românești de logică matematică recunoscută și în afara granițelor.

Una dintre contribuțiile sale fundamentale este introducerea algebrelor Łukasiewicz–Moisil, utilizate în studiul logicilor polivalente și al circuitelor de comutație. Aceste structuri matematice au avut aplicații directe în dezvoltarea teoriei automatelor finite și a mecanismelor automate.

Moisil a elaborat metode originale de analiză și sinteză a automatelor, contribuind la dezvoltarea unei teorii algebrice a mecanismelor automate, într-o perioadă în care informatica se afla încă la începuturile sale.

Profesor la Universitatea din București

În 1941, Grigore Moisil a devenit profesor universitar la Universitatea din București, în urma unui concurs care a inclus mai mulți matematicieni de prestigiu. În anii următori, a continuat activitatea didactică și de cercetare, publicând lucrări despre circuite electronice și logică matematică.

Între 1946 și 1948, a fost numit ambasador al României la Ankara, perioadă în care a susținut prelegeri științifice la universități din Turcia. După revenirea în țară, și-a reluat activitatea universitară.

În anii 1950, într-un context ideologic ostil ciberneticii și informaticii, Moisil a susținut dezvoltarea studiilor legate de calculatoare și automatizare. A publicat lucrări fundamentale în domeniul logicii neclasice, al circuitelor cu tranzistori și al teoriei automatelor, traduse ulterior în mai multe limbi.

A sprijinit realizarea primelor calculatoare românești și a avut un rol decisiv în înființarea unui centru de calcul la Universitatea din București, instituție care a devenit una dintre primele universități din lume dotate cu o astfel de infrastructură.

Moisil a fost implicat direct în formarea primelor generații de informaticieni români, susținând cursuri și la alte instituții de învățământ superior. A promovat ideea introducerii liceelor și facultăților de informatică, proiect concretizat ulterior în sistemul educațional românesc.

Relația cu regimul politic și ultimii ani

Membru al Academiei Române din 1948, Moisil a intrat, la finalul anilor ’60, în conflict cu autoritățile politice, după ce s-a opus public unor decizii de natură ideologică. În urma acestui episod, a fost pensionat forțat, iar grupul său de cercetare a fost desființat.

În 1973, aflat într-o călătorie academică în Canada și Statele Unite, Grigore Moisil a murit subit, la Ottawa, la vârsta de 67 de ani.

De-a lungul vieții, Grigore Moisil a fost distins cu numeroase premii și decorații, a fost membru al unor academii internaționale și a primit, post-mortem, prestigiosul Computer Pioneer Award din partea IEEE, în 1996.

Opera sa științifică și rolul jucat în dezvoltarea matematicii și informaticii românești îl plasează printre figurile majore ale științei europene din secolul XX, iar influența sa continuă să se regăsească în educație, cercetare și tehnologia modernă.

---