David Popovici, la un pas să renunțe la Mondialele de la Singapore. Ce l-a speriat pe românul care a obținut medalia de aur

Ene Valentina | Publicat: 29.07.2025 19:25 | Actualizat: 29.07.2025 19:49
Puțini ar fi crezut că, în spatele zâmbetului afișat pe podium și al imnului cântat în sala din Singapore, David Popovici s‑a aflat, literalmente, la un pas de a face cale‑întoarsă spre casă.
Cu trei zile înainte de startul Campionatelor Mondiale, înotătorul de 20 de ani a fost copleșit de o teamă cum nu mai trăise niciodată: frica de a‑și testa propriul potențial.
„Am început să caut bilete de avion, l‑am rugat pe tata să le spună tuturor că nu voi concura”, a mărturisit campionul imediat după ce a cucerit aurul la 200 m liber.
David Popovici, la un pas de a renunța la Singapore
David Popovici venea la Singapore într‑o formă fizică excelentă. Antrenamentele îi confirmaseră timpi sub praguri considerate, până de curând, intangibile. Tocmai apropierea de acea „linie a imposibilului” i‑a stârnit, paradoxal, neliniștea. Nu era teama de a pierde o medalie sau de a rata un record; era spaima de a verifica, la lumina cronometrului, cât de departe poate să ajungă.
„Când am realizat cât de aproape sunt de limitele înotului și ale mele, m‑a cuprins o frică incredibilă”, a recunoscut sportivul.
Declicul a venit din exterior, de la „grupul solid” pe care îl invocă mereu: părinți, antrenori, iubita sa Taisia. Aceștia i‑au reamintit că nu performanța brută îi definește valoarea, ci curajul de a se prezenta pe blocstart. Suportul emoțional i‑a schimbat dispoziția suficient cât să încerce seria de calificări.
„Mult mai mândru decât de medalia asta și de timpul obținut sunt de faptul că am reușit să mă mobilizez, să merg pur și simplu la calificările astea de ieri dimineață. Să trec și prin semifinale, să ajung și prin finală.
Uite că n-a fost atât de rău (râde). Până la urmă, am câștigat și nu aș fi putut să trec singur prin bariera asta. Au fost esențiali oamenii din jurul meu, mai ales iubita mea, ai mei. Ai nevoie de un support group, cum se zice în engleză. Ai nevoie de un grup solid în jurul tău care să-ți amintească că meriți, că ești suficient de bun și că pentru asta…
Deși simțeam că nu mai pot, că vreau să mă întorc acasă și pur și simplu nu-mi va ieși, îmi era frică de a-mi atinge propriul potențial. Unul dintre declicuri a fost că mi-am spus că pur și simplu nu-mi stă în fire.
Încă de mic am fost luptător, războinic, mai ales competitiv, și nu aș fi putut să trăiesc cu mine știind că măcar nu i-am dat o încercare. Mi-am zis că le iau pas cu pas, trec prin calificări și odată ce am trecut de ele – probă pe care o consider a fi cea mai grea – chiar dacă-s doar niște calificări, e prima probă din concurs, totuși.
După ce am trecut de acea barieră, am reușit să mă mobilizez și inclusiv îi spuneam Taisiei, iubitei mele, asta chiar cu o zi înainte să înceapă concursul – când încă eram convins că nu voi înota – îi spun: «Taisia, de ce simt că vei fi dezamăgită de mine dacă voi alege să plec?»
Ea mi-a spus că n-ar fi, adică ei îi e indiferent, își dorește să fiu fericit, să fiu bine, să fac ceea ce îmi doresc, pentru că ea îmi va fi alături oricum. Mi-a atras atenția că, cel mai probabil, proiectez propriile gânduri pe ea și, de fapt, eu aș fi cel dezamăgit de mine, dacă nu mi-aș da această șansă”, a spus David Popovici după aurul cucerit la 200 de metri liber.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.












Cele mai citite











