Nicușor Dan, în funcția de președinte al României. Ce drepturi și obligații are cel care a obținut cea mai înaltă funcție în stat

Mandatul noului șef al statului va începe după validarea Curții Constituționale, cel mai probabil la începutul lunii iunie. Contextul electoral nu schimbă însă arhitectura instituțională: atribuțiile, drepturile și obligațiile președintelui României sunt cristalizate în articolele 80-103 ale Constituției, completate de legi organice și de jurisprudența Curții Constituționale.

În cele ce urmează, trecem în revistă principalele prerogative, limite și responsabilități ale celui ce va locui la Palatul Cotroceni pentru următorii cinci ani, explicând pe înțelesul tuturor de ce rolul său nu este nici omnipotent, nici pur decorativ, ci unul de pivot instituțional.

Ce rol are noul președinte al României

Articolul 80 alin. 2 precizează că președintele „veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice”, exercitând „funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate”.

Practic, șeful statului poate sesiza Curtea Constituțională, poate convoca consultări politice și are misiunea de a tempera conflictele inter-instituționale atunci când Guvernul și Parlamentul ajung în impas. Această prerogativă de arbitru îi conferă un rol de stabilizator al sistemului politic, deși nu îi dă autoritatea de a impune soluții legislative.

Conform articolului 91, președintele semnează tratate internaționale după ce acestea sunt negociate de Guvern și ratificate de Parlament; acreditează și recheamă ambasadori și primește scrisorile de acreditare ale reprezentanților străini.

Citește și

Kremlinul a venit cu o primă reacție după victoria lui Nicușor Dan la alegerile prezidențiale. ”Alegerile au fost...”

Kremlinul a venit cu o primă reacție după victoria lui Nicușor Dan la alegerile prezidențiale. ”Alegerile au fost...”

Ce se întâmplă acum cu Primăria Capitalei după ce Nicușor Dan a câștigat alegerile prezidențiale. Cine îi va lua locul

Ce se întâmplă acum cu Primăria Capitalei după ce Nicușor Dan a câștigat alegerile prezidențiale. Cine îi va lua locul

De aici derivă rolul său în politica externă — poate imprima direcții strategice, de pildă consolidarea parteneriatului cu NATO, aprofundarea integrării europene ori întărirea relațiilor economice cu țări emergente, chiar dacă execuția curentă revine Ministerului Afacerilor Externe. Vizitele oficiale, summit-urile și declarațiile diplomatice îl transformă în principalul vector de imagine al țării peste hotare.

Nicușor Dan este acum comandant al forțelor armate și garant al securității

Articolul 92 consacră șefului statului calitatea de comandant al forțelor armate și de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). El poate declara mobilizarea generală și, în situații excepționale, poate institui starea de asediu sau starea de urgență, decrete care trebuie totuși aprobate de Parlament în cel mult cinci zile.

În practică, această dublă cheie — decret prezidențial plus control parlamentar — limitează puterea discreționară și asigură echilibrul democratic. Tot în materie de securitate, președintele aprobă strategiile și bugetele serviciilor de informații și primește rapoartele acestora, fiind responsabil să informeze publicul și Legislativul asupra principalelor riscuri la adresa statului.

După alegerile legislative sau în caz de criză guvernamentală, articolul 103 îl obligă pe președinte să consulte partidul care deține majoritatea absolută ori, în lipsa acesteia, toate formațiunile parlamentare, și să desemneze un candidat la funcția de prim-ministru.

Candidatul are zece zile pentru a-și alcătui echipa și programul de guvernare și pentru a solicita votul de încredere al Parlamentului. Dacă propunerea eșuează de două ori, președintele poate dizolva Legislativul și declanșa alegeri anticipate. Prin urmare, șeful statului devine jucător esențial în formarea executivului și poate influența indirect direcția politicilor publice.

Toate legile adoptate de Parlament ajung la Cotroceni. Articolul 77 prevede că președintele le poate promulga în 20 de zile sau le poate retrimite o singură dată Legislativului pentru reexaminare. Poate, de asemenea, sesiza Curtea Constituțională atunci când consideră că un text încalcă Legea fundamentală.

În plus, articolul 90 îi permite, „după consultarea Parlamentului”, să convoace un referendum național pe chestiuni de interes major. De la reducerea numărului de parlamentari la reforme în domeniul justiției, istoria recentă arată că acest instrument de apel direct la electorat conferă legitimitate sporită, dar vine la pachet cu responsabilitatea de a formula întrebări clare și de a implementa rezultatul consultării.

Ce alte atribuții mai are cel care ocupă cea mai înaltă funcție în stat

Lista „Alte atribuții” din articolul 94 este diversă: conferirea de decorații și onoruri, acordarea gradelor militare înalte, numirea în funcții cheie (precum procurorul general, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Avocatul Poporului sau președinții Curții de Conturi).

De asemenea, președintele poate dispune grațierea individuală, un act de clemență exercitat rar și de regulă fundamentat pe considerente umanitare. Toate aceste decrete nominale trebuie contrasemnate de prim-ministru, ceea ce înseamnă că răspunderea politică este partajată între Cotroceni și Palatul Victoria.

Constituția conferă președintelui imunitate pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului și prevede un mecanism special de răspundere: Parlamentul îl poate pune sub acuzare pentru înaltă trădare, iar decizia finală aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În plus, instituția poate fi suspendată de Parlament pentru „fapte grave care încalcă Constituția”, urmată obligatoriu de un referendum național în 30 de zile. Aceste proceduri sunt concepute pentru a proteja funcția de abuzuri, dar și pentru a garanta posibilitatea sancțiunii democratice atunci când se depășesc limitele constituționale.

Dacă atribuțiile sunt stipulate clar în articole, îndatoririle decurg și din cutumă: imparțialitate, transparență, respectarea separației puterilor, menținerea unui dialog deschis cu societatea civilă și reprezentarea tuturor cetățenilor, nu doar a electoratului propriu.

Noul președinte va depune jurământul de credință, promițând „să respecte Constituția și legile țării, să apere democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, integritatea teritorială și independența națională”. Într-o perioadă marcată de tensiuni geopolitice și de dezbateri aprinse privind reformele interne, această obligație de echilibru devine la fel de importantă precum prerogativele formale.

Limitări și control democratic

Deși conduce CSAT și are un veto temporar asupra legilor, președintele nu poate emite ordonanțe, nu stabilește bugetul și nu elaborează politici publice detaliate — acestea rămân în competența Guvernului și a Parlamentului.

Decretul prezidențial trebuie contrasemnat de premier (articolul 100), iar unele decizii pot fi verificate de Curtea Constituțională sau pot fi contestate politic. Astfel, România funcționează într-un regim semi-prezidențial limitat, unde legitimitatea dublă — votul popular și controlul parlamentar — păstrează echilibrul puterilor.