Vlad Pascu, primul interviu după nenorocirea de la 2 Mai: "Știu că am făcut greșeli și am pierdut niște timp"

Vlad Pascu s-a urcat drogat la volan, iar asta au demonstrat-o testele poliţiştilor şi rezultatele analizalor. Avea 19 ani pe atunci şi, fără să conştientizeze, a demarat în trombă şi a făcut prăpăd. A intrat din plin cu maşina într-un grup de tineri, după ce a pierdut complet controlul autoturismului, pe care i-a lovit din plin. Roberta şi Sebi au murit atunci pe loc, iar părinţii celor doi tineri îşi caută dreptatea.

Vlad Pascu, primele declaraţii după ce a omorât doi tineri la 2 Mai

Încadrarea juridică pentru Vlad Pascu este de ucidere din culpă, iar magistraţii au refuzat cererea părinţilor de modificare către omor calificat. Părinţii au jurat să îşi facă dreptate, dacă tânărul de 20 de ani nu va fi tras la răspundere pentru faptele sale. În prezent încarcerat, Pascu a oferit primele declaraţii despre nenorocirea de la 2 Mai, prin intermediul lui Marian Ceauşescu, un jurnalist care se afla în aceeaşi încăpere cu tatăl său, în momentul în care a fost sunat de pe un număr de telefon aparţinând administraţiei penitenciarelor.

Printre altele, Vlad Pascu a mărturisit că regretă cele întâmplate şi dacă ar putea, ar schimba total ceea ce s-a petrecut în acea zi fatidică.

Redăm, mai jos, discuţia telefonică dintre jurnalist şi Vlad Pascu:

M. C: Sufletul tău cum este?

V. P: Distrus, ce pot să zic și psihic și am o grămadă de remușcări.

M.C: Dacă ai fi să dai înapoi timpul, ce-ai face?

V.P: Aș porni pe o altă cale cu totul și mi-aș face o altă viață. Nu în sensul în care a făcut până acum. Știu că am făcut greșeli și am pierdut niște timp, s-a întâmplat și tragedia asta cu acești doi oameni care nu au cum să se mai întoarcă, în momentul de față, aș da orice să dau timpul înapoi, să fac lucrurile diferit.

M.C: Cum te simți când toată România te vede la monstrul-monștrilor?

V.P: În niciun fel, e o imagine care s-a creat în baza unor informații. Eu știu cine sunt eu și știu că tot ce se televizează îmi apară doar partea neagră. Nu arată lucrurile pe care le-am făcut bune. Îmi asum fapta respectivă și încerc să merg mai departe și sper să aduc plus valoare la un moment dat și să reușesc măcar 10% din ce am stricat.
M.C: Ai auzit ce s-a zis în spațiul public unul dintre părinții acelui copil că dacă vei lua o pedeapsă minimă, își va face el dreptate? Ce spui de aceasta durere a unui tată?

V.P: Nu pot să mă pun în locul acelui om pentru că este într-o suferință puternică. Eu nu am cum să-mi dau seama. Nu am cum să mă pun în locul lui, e clar că suferă foarte mult și pot să înțeleg și să-mi asum orice fel de injurii pe care mi le aduce.

M.C: Ai vrea odată să vin ca să stăm pe vorbă, fac o înregistrare să îți spui oful din suflet, mult acumulat, ai vrea?

V.P: M-am gândit la chestia asta de câteva ori. Acum nu știu exact care este cea mai bună modalitate pentru că singura temere pe care o am este să nu se interpreteze în alte moduri.

M.C : Eu voi face o înregistrare și avea înregistrare o dau cum e 100%. Nu adaug eu nimic.

V.P: În teoretic nu o văd ca pe un lucru rău. Vorbesc cu tata cel mai bine.

M.C: Mâine o să vii la termenul pe care îl ai la tribunal pentru infracțiuni grave de droguri de mare risc?

V.P: O să am videoconferință.

---