Personalitatea zilei 9 februarie | Oleg Danovski, ”Sfinxul Slav”: Maestrul care a inventat școala românească de balet modern

Povestea lui Oleg Danovski începe într-un context istoric violent. Tatăl său, von Hildebrand, provenea dintr-o familie de baroni aduși în Rusia de Petru cel Mare, iar după preluarea puterii de către bolșevici, a luptat ca ofițer împotriva lor. Din acest motiv, mama lui Oleg, Juliette, a fost trimisă la adăpost, la Cernăuți.

Din 1920, Juliette s-a angajat ca maestră de balet la Teatrul din Cernăuți, iar Oleg a crescut într-un mediu artistic, unde disciplina scenei era ”normalitatea” zilnică. Inițial, a arătat o înclinație specială către vioară, pe care a studiat-o timp de șapte ani, dar mai apoi a ales dansul.

Fuga la 14 ani și Bucureștiul foamei

La doar 14 ani, Oleg Danovski a luat o decizie radicală: a fugit la București împreună cu o elevă a mamei sale.

Urmează una dintre acele secvențe care par scrise pentru film, în care Oleg a trăit o perioadă de lipsuri în care doarme în parcul Cișmigiu și trăiește cu pâine și apă.

Trecerea de la supraviețuire la destin se produce când se angajează ca balerin la Teatrul Cărăbuș. În scurt timp devine prim-solist, după ce acceptă să înlocuiască un balerin bolnav. Evoluția sa la premieră îi aduce supranumele: ”Sfinxul Slav”.

Cel mai tânăr coregraf din lume

La 17 ani, Danovski este prezentat drept cel mai tânăr coregraf din lume. Activează o perioadă la Teatrul Evreiesc, unde studiază regia cu Iacob Sternberg, apoi ajunge solist la Opera Română din București, unde începe să monteze spectacole considerate remarcabile.

În biografia lui apar colaborări și întâlniri cu nume grele: Josephine Baker, Boris Kneazev, pedagog care formase și dansatori ai Operei din Paris.

Momentul de validare internațională vine când Robert Helpmann îl invită să monteze la Londra ”Lacul lebedelor”, o montare considerată printre cele mai bune.

Danovski nu a fost doar artist, ci și organizator. Și-a format un ansamblu de 150 de balerini, iar în 1949 a devenit decanul Academiei de balet. A luptat constant pentru separarea Baletului de Operă, convingere care i-a adus, inevitabil, conflicte și rezistență instituțională.

A cerut inclusiv pensionarea de la teatrul din București, dar a fost refuzat. Practic, sistemul îi recunoștea valoarea, dar nu-i accepta viziunea de autonomie pentru balet.

1978: Constanța devine scena unui pariu istoric

În 1978, în drum spre Varna, unde urma să fie jurat la un festival internațional de balet, Danovski face un popas la Constanța. Aici se întâlnește cu Aurel Manolache, directorul Teatrului de revistă ”Fantasio”, care îi propune o colaborare.

Danovski îl convinge să înființeze o secție de balet: ”Ansamblul de balet clasic și contemporan”, format inițial din tineri absolvenți ai liceelor de coregrafie din București și Cluj, iar primul spectacol montat a fost ”Chopiniana”.

În Constanța, Danovski montează trilogia ceikovskiană: ”Lacul lebedelor”, ”Frumoasa din pădurea adormită” și ”Spărgătorul de nuci”.

Prin legăturile sale cu impresarul german Landgraff, renumele balerinilor români depășește pentru prima dată granițele țării la scară mare, iar turneul anual în Germania devine tradiție.

Printre spectacolele asociate cu amprenta coregrafică a lui Oleg Danovski se numără: ”Spărgătorul de nuci”, ”Lacul lebedelor”, ”Cenușăreasa”, ”Giselle”, ”Rapsodia de Enescu” și ”Chopiniana”.

Ultimul său spectacol, creat cu puțin înainte de moarte, în 1996, a fost ”Crăiasa zăpezilor”. Deși grav bolnav, Danovski reușește să-l monteze în doar două săptămâni, un detaliu care spune tot despre disciplina și încăpățânarea lui artistică.

”Fenomen al culturii adevărate”: cum l-a văzut presa europeană

Materialele internaționale citate în informațiile tale conturează clar impactul său.

”Cea mai bună montare a Mandarinului Miraculos ce poate fi văzută are coregrafia semnată de Oleg Danovski: inteligentă, intensă, misterioasă și jucată cu o exemplară acuratețe tehnică. Un fenomen al culturii adevărate”, scria Michelangelo Zurletti în La Repubblica la 17 august 1980.

”Judecând după nenumăratele runde de aplauze care-au recompensat performanța Ansamblului de Balet Fantasio din Constanța, mai bine de-atât ar fi inimaginabil”, se arată în Westphalien Blatt, la 21 noiembrie 1980.

De asemenea, cuvintele lui Danovski explică perfect de ce a fost un reformator: ”Baletul este o artă foarte apreciată în lumea civilizată. Mesajul lui este direct, fără translator.”

”Baletul înseamnă sculptură cinetică, muzică vizuală, performanță sportivă.” Și, poate cea mai importantă idee despre formarea dansatorului: ”Fără educație intelectuală și multă cultură, arta baletului nu poate atinge desăvârșirea.”

În 1990, prin hotărârea ministrului Culturii Andrei Pleșu, instituția fondată la Constanța obține autonomia sub numele Teatrul de Balet ”Oleg Danovski”. Paradoxal, la opt ani după moartea sa, teatrul de balet este desființat ca instituție separată și comasat cu Opera.

Din 2010, Teatrul Național de Operă și Balet ”Oleg Danovski” intră în administrarea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, iar memoria sa rămâne activă inclusiv prin arhive și expoziții.

---