Cazul „Nordis”, tras la indigo cu „Radisson”! Investitorii au ajuns după gratii, iar păgubiții speră să-și recupereze banii

Aceștia au indus publicul în eroare prin promisiuni false de apartamente care nu au fost niciodată construite, manevră ce evidențiază problemele structurale din piața imobiliară și slăbiciunile mecanismelor de supraveghere și reglementare din România.

Acest caz reprezintă un exemplu clasic al practicilor frauduloase din piața imobiliară românească, unde numeroși cumpărători au pierdut economiile de o viață fiind atrași de proiecte imobiliare grandioase și de promisiuni de siguranță.

Cazul Radisson, exemplu după care s-a construit schema Nordis

Nistor și Nadasdy au creat trei entități juridice cu denumiri ce sugerează fals o asociere cu brandul internațional: Radisson Invest SRL, Radisson Investment Group SRL și Radisson Building SRL. Aceste entități au avut drept scop crearea unei aparențe de credibilitate pentru a obține încrederea publicului larg, deși nu exista nicio legătură reală cu faimosul brand hotelier.

Prin documentația oficială și strategiile de marketing, cei doi se angajau în dezvoltarea unor blocuri moderne, cu facilități de înaltă calitate menite să ridice standardele locative din Timișoara. Aceste proiecte au atras peste 3 milioane de euro de la cumpărători, însă fondurile nu au fost investite în dezvoltarea proiectului. În schimb, banii au fost utilizați pentru achiziții personale de lux, inclusiv autoturisme scumpe și alte bunuri. În numeroase cazuri, plățile către furnizori au fost efectuate fie parțial, fie prin intermediul unor cecuri fără acoperire, toate acestea contribuind la perpetuarea fraudei.

Scandalul a căpătat amploare în 2008, când mass-media a început să dezvăluie detaliile mecanismului fraudulos. Cei doi investitori aveau relații strânse cu figuri influente din administrația publică, relații care le-au permis să-și continue activitățile frauduloase pentru o perioadă lungă.

Victimele au obținut o redeschidere a dosarului, după ce au adunat mai multe dovezi

În fața acestei situații, victimele înșelătoriei au refuzat să cedeze. Deși inițial ancheta a fost clasată, clienții păgubiți au format o asociație și au reușit să obțină redeschiderea cazului. În octombrie 2009, Ciprian Nistor și Andreas Nadasdy au fost arestați preventiv, iar în martie 2010, DNA i-a trimis în judecată, alături de alte cinci persoane implicate. Prejudiciul total era estimat la aproape 3 milioane de euro, incluzând și datoriile către stat, dar și sumele plătite de cei peste 100 de cumpărători înșelați.

Nistor și Nadasdy au exploatat dorința oamenilor de a avea un viitor confortabil și sigur, promovând agresiv proiectul prin campanii de marketing elaborate, menite să creeze o imagine de credibilitate. În plus, asocierea lor cu figuri publice la evenimente sociale, precum nunta lui Ionel Olari, a contribuit la construirea unei imagini de succes și respectabilitate.

Implicarea unor oficiali publici în anturajul celor doi investitori a jucat un rol esențial în susținerea și menținerea escrocheriei. Suspiciunile privind corupția și influența exercitată asupra anchetelor au fost amplificate de dezvăluirile ulterioare.

Spre exemplu, s-a descoperit că șeful Gărzii Financiare, Ionel Olari, ar fi beneficiat de excursii de lux finanțate de cei doi investitori. Aceste relații au contribuit la întârzierea deschiderii unui dosar penal și chiar la emiterea unor decizii de clasare a cazului, oferindu-le celor doi suficient timp pentru a-și ascunde urmele și a-și consolida averea acumulată în mod fraudulos.

Cei doi investitori au ajuns după gratii

Presa a jucat un rol crucial în demascarea dimensiunilor fraudei. Mass-media locală și națională a investigat și a documentat detaliat neregulile proiectului, iar investigațiile jurnalistice au contribuit semnificativ la presiunea publică necesară redeschiderii anchetei.

Ulterior, ancheta a fost preluată de structura centrală a DNA, iar în octombrie 2009, Ciprian Nistor și Andreas Nadasdy au fost arestați preventiv. După mai multe luni de investigații, în martie 2010, cei doi au fost trimiși în judecată, alături de alte cinci persoane care au avut roluri secundare în desfășurarea afacerii frauduloase.

Cu toate acestea, procesul de recuperare a sumelor a fost marcat de numeroase dificultăți birocratice și legale, ceea ce a făcut ca recuperarea efectivă a fondurilor să fie aproape imposibilă. Avocatul victimelor, Florin Kovacs, a explicat că obstacolele întâlnite în procesul de recuperare au dus la faptul că mulți dintre cei înșelați nu au reușit să recupereze nici măcar parțial banii investiți.

Acest caz ilustrează în mod clar deficiențele sistemului de justiție și complicitățile care pot apărea la nivelul administrației publice, subliniind importanța transparenței și a responsabilității în sectorul public. De asemenea, cazul subliniază necesitatea unei verificări amănunțite a dezvoltatorilor imobiliari și a garanțiilor oferite înainte de a investi economiile personale. Faptul că astfel de escrocherii pot fi puse în practică sub umbrela unor promisiuni înșelătoare, în contextul unor relații de influență la nivel înalt, scoate în evidență vulnerabilitățile sistemului juridic și ale mecanismelor de control administrativ din România.

Chiar dacă cei vinovați au fost condamnați, mulți dintre cei păgubiți au rămas fără apartamente și fără speranța de a-și recupera banii, ceea ce evidențiază că, de multe ori, justiția tardivă nu aduce reparații reale victimelor. Aceasta arată cât de importantă este prevenția în astfel de cazuri și nevoia de a avea un sistem de reglementare mai strict și mai transparent pentru piața imobiliară.

---