Camelia Șucu vorbește despre sacrificiile pe care le-a făcut când a fondat Mobexpert: ”De multe ori Dan mergea înainte și eu veneam după. Nu prea aveam timp de copii!”
Galerie foto(10) Galerie foto (10 fotografii): Camelia Șucu vorbește despre sacrificiile pe care le-a făcut când a fondat Mobexpert: ”De multe ori Dan mergea înainte și eu veneam după. Nu prea aveam timp de copii!”
Ene Valentina | Publicat: 21.02.2025 16:24 | Actualizat: 21.02.2025 22:43
Camelia Șucu este invitata din această săptămână a lui Victor Vrînceanu, în podcastul I AM MEDIA. Antreprenoarea de succes a vorbit cu sinceritate despre începuturile companiei Mobexpert și despre sacrificiile pe care a fost nevoită să le facă de-a lungul timpului.
- Ediția podcastului I AM MEDIA cu Camelia Șucu poate fi urmărită vineri, 21 februarie, de la ora 19:00, pe canalul oficial de Youtube iAMnews.ro.
Camelia Șucu este o antreprenoare de succes din România, cunoscută pentru contribuția sa semnificativă în industria mobilierului. În 1993, împreună cu Dan Șucu, a fondat rețeaua de mobilier Mobexpert, care a devenit rapid cea mai mare companie autohtonă de profil. În cadrul acestei colaborări, Camelia Șucu a jucat un rol esențial în dezvoltarea și extinderea rețelei.
În cadrul podcastului moderat de Victor Vrînceanu, Camelia Șucu a vorbit despre nivelul de muncă pe care îl depunea zilnic pentru a se asigura că toate comenzile sunt livrate la timp. De asemenea, președinta Crucii Roșii a explicat că a sacrificat mult timp pe care ar fi putut să îl petreacă alături de copiii săi, din dorința de a construi o companie puternică.
”Nu prea aveam timp de copii”
Victor Vrînceanu: Ați avut momente în care cererea a fost atât de mare încât nu puteați efectiv să duceți? Va onorați toate comenzile?
Camelia Șucu: Nu. Am avut noroc că… să știi că aveam… eram chiar foarte buni parteneri pe… și știam să facem colecțiile, nu știu dacă Dan a mai păstrat carnețelele pe care făceam comenzile. Eu, din păcate, nu. Dar era foarte… știam să facem, să le facem din timp.
Victor Vrînceanu: Cât de mult va ocupa acest business? Cât timp va ocupa acest business dintr-o zi, să zicem? Mă refer și la dvs. și la Dan Șucu. Câte ore munceați?
Camelia Șucu: Enorm. Toată ziua.
Victor Vrînceanu: Ce înseamnă toată ziua?
Camelia Șucu: Poate că nu mergeam de la 7-8 în fiecare zi. Dar ajungeam pe la 9-10. Nu, ajungeam mai devreme pentru că trebuia neapărat să facem, cum îți spuneam, actele pentru licitația aceea, pentru valută. De multe ori poate Dan mergea înainte și eu veneam după. Atât de mult timp încât, îți recunosc, nu prea aveam timp de copii. Și aveam 2 copii deja în 93.
Victor Vrînceanu: Vă ajutau părinții?
Camelia Șucu: Tot timpul ne-au ajutat mama și tata.
Victor Vrînceanu: Ăsta e sacrificiul pentru a construi un business cu adevărat mare?
Camelia Șucu: Da. Este un sacrificiu. Eu admir foarte mult acum la copiii mei că… probabil își dau seama că au simțit lipsa noastră probabil atunci, în perioada aceea… și caută și chiar reușesc să își petreacă mult timp cu copiii lor, chiar dacă și ei construiesc acum business-urile lor. Da, a fost un sacrificiu pe care…
”Pe vremea aia ne numeam patroni, nu antreprenori”
Victor Vrînceanu: L-ați mai face, uitându-vă în urmă acum sau ați schimbă ceva?
Camelia Șucu: Nu pot să mă uit în urmă acum decât cu mintea mea de acum. Și pot să spun că nu.
Victor Vrînceanu: Dar ați mai face lucrurile așa?
Camelia Șucu: Nu. Aș încerca să fac, de exemplu, cum fac copiii mei acum: să îmi petrec timp mult mai mult și cu copiii. E adevărat, o luăm pe Ioana, mergea des cum mine la… mergea cu noi la magazin. Și o auzeam pe balcon, după aceea, la mama acasă vânzând mobilă. Ea făcea… da.
Victor Vrînceanu: Vă imită.
Camelia Șucu: Cumva, da. Cumva să știi că a crescut… au crescut cu noi. Dar una e să crească cu noi și altă e să ne simtă acolo. Asta este sacrificiul, că nu am fost, să zic așa, mai mult total sufletește alături de ei. Poți să fii cu copilul, dar să îți fie gândul în altă parte. Asta e. Dar nu cred că este o poveste singulară și românească. Eu cred că oricând și oriunde în lume aceste… nu poți să le faci pe toate bine. Nu ai cum. Iar atunci nici nu aveam, să zic așa, nici nu știam ce suntem. Pe vremea aceea ne numeam patroni, nu antreprenori. Și uram chestia asta, nu îmi plăcea deloc cum sună… patron.
Victor Vrînceanu: De ce?
Camelia Șucu: Nu știu de ce. Nu simțeam. Adică patron mie mi se părea că e cineva care patronează și eu simțeam că noi suntem parte din echipă. Și… scria director pe cartea… director pe cărțile noastre de vizită. A fost interesant, au fost niște vremuri foarte interesante… am învățat multe, am greșit poate multe. Dar numai din greșeli putem să învățăm.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
