Calendar ortodox 26 august 2024. Cine sunt cei doi mari sfinți sărbătoriți azi

Cinstirea Sfinților Adrian și Natalia în Biserica Ortodoxă este un prilej de a reflecta asupra puterii credinței și asupra curajului de a rămâne ferm în fața persecuției și a nedreptății. Acești sfinți sunt modele de rezistență spirituală și de devotament marital. Ei arată că iubirea conjugală poate fi nu doar o sursă de sprijin reciproc în viața pământească, ci și o cale spre sfințenie.

Cine au fost sfinții Adrian și Natalia

Sfântul Adrian a trăit în perioada împăratului Maximian, un persecutor renumit al creștinilor, la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea. Originar din Nicomidia, o importantă metropolă a Imperiului Roman din Asia Mică, Adrian era un ofițer de rang înalt în armata imperială. În acea perioadă, creștinii erau persecutați intens, iar Adrian, aflat în slujba împăratului, era responsabil pentru supravegherea execuțiilor și torturilor aplicate creștinilor.

Povestea convertirii Sfântului Adrian este una remarcabilă și inspiratoare. În timp ce asista la persecuțiile împotriva creștinilor, el a fost impresionat de curajul și seninătatea cu care aceștia își înfruntau moartea. Într-o zi, uimit de credința lor puternică și de refuzul lor de a renunța la credință în fața chinurilor, Adrian i-a întrebat ce le dă acea forță interioară. Răspunsul lor, care vorbea despre credința în Hristos și despre promisiunea vieții veșnice, l-a marcat profund.

Adrian a decis atunci să își dedice viața lui Hristos și a mărturisit public că este creștin. Această mărturisire l-a adus în fața împăratului Maximian, care a ordonat imediat ca Adrian să fie închis și torturat. Natalia, soția sa, a fost alături de el în această decizie curajoasă. Deși ea nu fusese creștină la început, a fost convertită prin exemplul soțului ei și a devenit o susținătoare ferventă a credinței creștine.

Cum și-au găsit cei doi sfârșitul

Sfântul Adrian a fost supus la torturi groaznice pentru a-și renega credința, însă el a rămas ferm în hotărârea sa. Conștient de consecințele alegerii sale, Adrian a înfruntat chinurile cu o credință nestrămutată în Hristos. Natalia, care a reușit să intre în închisoare deghizată, a fost alături de el, oferindu-i sprijin emoțional și spiritual. Ea i-a încurajat pe ceilalți martiri și le-a pansat rănile, devenind astfel o mărturie vie a iubirii și devotamentului creștin.

În cele din urmă, Adrian a fost executat pentru credința sa. Natalia a reușit să-i recupereze trupul și, cu ajutorul unor prieteni creștini, l-a înmormântat cu cinste. După moartea soțului ei, Natalia a continuat să-și trăiască viața în credință și rugăciune, dedicându-se ajutorării celor în nevoie și susținerii Bisericii. Ea a murit la scurt timp după moartea lui Adrian, tradiția ortodoxă spunând că a murit în somn, rugându-se și gândindu-se la reîntâlnirea lor în viața de apoi.