Tatăl lui Marian Cozma trece prin clipe grele. Petre Cozma a suferit o amputare

Au trecut 16 ani de când Petre Cozma nu își mai găsește liniștea, atunci când fiul său, cunoscutul handbalist Marian Cozma, a fost ucis. Bărbatul a fost supus acum unei intervenții chirurgicale în cadrul Spitalului Militar din București, iar medicii au decis în ultimă instanță că este nevoie să îi amputeze piciorul stâng.

Petre Cozma a suferit o amputare

Bărbatul avea grave probleme de sănătate, suferea de mai mult timp de dureri puternice atât la picior cât și la șold și nu se mai punea deplasa decât în cârje. În cele din urmă, bărbatul și-a făcut curaj și a mers la medic, iar acesta nu i-a mai putut salva piciorul:

Citește și

Florin Călinescu îl ironizează pe președintele Nicușor Dan: ”Se deviau toate avioanele”

Florin Călinescu îl ironizează pe președintele Nicușor Dan: ”Se deviau toate avioanele”

„Pe 6 august, a fost operația, la Spitalul Militar. Mi-au tăiat piciorul stâng, de sus. Am stat 4 zile, acum sunt acasă. E prima oară când o să mă dau jos din pat. Mă uit la filme și fac gimnastică de recuperare, mă mișc de pe o parte pe alta, să nu fac escare. Până la urmă, vorba aia... decât să stai cu dracu în tine, mai bine te duci la biserică!(...) Sunt copii tineri, angajații MAPN. Băieții de la galerie au sărit primii să mă ajute, le mulțumesc, sunt un simbol acolo, dar, n-am avut nevoie! ”, a povestit Petre Cozma.

Drama lui Marian Cozma

Pe 8 februarie 2009, Marian Cozma era uncis într-un club din Veszprem, Ungaria, oraș în care sportivul juca handbal în acea vreme. Marian Cozma a fost înjunghiat direct în inimă în timpul unei altercații din care și doi colegi de-ai săi au fost grav răniți. Cazul a rămas blocat în instanțe, familia lui Marian nu a primit nici până acum cei 700.000 de euro despăgubiri din partea agresorilor:

Citește și

Luptă strânsă pentru Primăria Capitalei. Daniel Băluță și Ciprian Ciucu, cot la cot în sondaje

Luptă strânsă pentru Primăria Capitalei. Daniel Băluță și Ciprian Ciucu, cot la cot în sondaje

”Nici nu știu cum am putut să rezist în acești ani. E ceva ce nu poate fi exprimat în cuvinte, inima îmi este frântă, dar, cu toate acestea, încă bate în piept. De 16 ani mă trezesc în fiecare noapte, la 2.30 și plâng. La 2.30 am primit cumplitul telefon. Iar din acel coșmar parcă nu m-am trezit niciodată! Nu mă interesează banii. Fiul meu de la groapă nu se mai întoarce”.