Primele declarații ale lui Mario Iorgulescu după ani de tăcere. Ce spune despre accident și viața din clinici: ”Pot să clachez în orice secundă”
Galerie foto (1 fotografii): Primele declarații ale lui Mario Iorgulescu după ani de tăcere. Ce spune despre accident și viața din clinici: ”Pot să clachez în orice secundă”
Ene Valentina | Publicat: 12.01.2026 16:56 | Actualizat: 12.01.2026 17:16
La mai bine de șase ani de la accidentul rutier mortal care i-a schimbat definitiv viața și statutul public, Mario Iorgulescu a făcut primele declarații ample despre ce s-a întâmplat după tragedie, despre perioada petrecută în clinici de sănătate mintală din Italia și despre episoadele grave prin care spune că a trecut, inclusiv tentative de suicid. Declarațiile apar în contextul în care acesta este judecat în România pentru omor din culpă, dar nu a fost prezent la proces.
Mario Iorgulescu vorbește despre accident ca despre un punct de ruptură totală. Deși nu intră în detalii tehnice legate de evenimentul rutier, el lasă să se înțeleagă că acel moment a declanșat un lanț de probleme psihice care s-au agravat în timp.
După producerea accidentului, în care un bărbat și-a pierdut viața, fiul lui Gino Iorgulescu a părăsit România și a rămas în Italia, unde a fost internat succesiv în mai multe clinici specializate.
Cum este viața lui Mario Iorgulescu, după accident
În declarațiile sale, acesta descrie viața din clinică drept extrem de dificilă. Spune că a fost mutat de mai multe ori dintr-o unitate medicală în alta, pe fondul incidentelor și al incompatibilității cu alți pacienți. Mediul în care a fost tratat nu a fost unul stabil, iar episoadele de anxietate, furie sau depresie s-ar fi accentuat. Mario afirmă că starea sa psihică este fluctuantă și imprevizibilă, cu perioade de relativ echilibru urmate de căderi bruște.
Bărbatul susține că are o leziune la nivelul lobului frontal, asociată cu impulsivitatea și pierderea controlului emoțional. În acest context, consumul de alcool sau substanțe ar fi funcționat, în trecut, ca factori declanșatori ai unor reacții violente sau iraționale. El afirmă că, în prezent, evită complet aceste comportamente și că se află într-o perioadă de abstinență.
„Viața aici? E groaznică. Am schimbat foarte multe clinici, pentru că s-au întâmplat tot felul de nenorociri. Am avut situații în care am fost în clinici cu oameni cu probleme foarte mari de sănătate mintală. Asta este și boala mea, doar că la mine se manifestă uneori pozitiv, uneori negativ.
Depinde de situație. Eu nu sunt mereu fluent, nu am o stare dreaptă, sunt ba sus, ba jos. Ori foarte deprimat, supărat, ori foarte fericit. Nu se știe niciodată. Pot să clachez în orice secundă.
Am avut situații în care m-am trezit noaptea cu colegi de clinică sugrumându-mă. M-am trezit din somn să-i bat, ca să nu mor, să nu mă omoare în somn. Eram mai mulți într-o vilă, cum ar veni. Fiecare cu camera lui, dar nu aveai dreptul să ai cheie. Mie mi-au făcut niște avantaje, m-au lăsat cu țigări, de exemplu, PlayStation să am, să mă joc în cameră.
La una am făcut urât într-o zi, am plecat de acolo și m-am întors, dar m-au dat afară, că am spart ușa, am alergat doctorii. O luasem razna. Când mă apucă, nu pot să mă controlez, nu știu ce să fac. Mai sunt trigger-uri (n.r. - declanșatoare). Unul este alcoolul, sau droguri sau substanțe. De 7 luni nu am mai băut nimic, de peste 2 ani nu am mai luat nimic altceva.
Am o leziune pe lobul frontal, care are a face cu impulsivitatea. Trigger-urile sunt alcoolul, drogurile sau alte substanțe, care pot provoca reacții pe care nu le poți controla. De asta evit să mai beau și să mai interacționez cu oameni care beau, ca să nu am poftă.
În clinică nu am nicio șansă, dar am mai scăpat de acolo, m-au prins, arestat și m-au dus la altă clinică, de nebuni și mai mari, unde m-au sedat. Am evadat de două ori și primul lucru a fost să merg să beau. Am băut după o pauză lungă și toți nervii care s-au cumulat în clinică, toată supărarea, m-au făcut să răbufnesc pe oameni.
L-am bătut pe unul pe stradă degeaba. M-am întors în clinică, dar n-au mai vrut să mă primească. Am sărit gardul, am spart ușa la cameră. M-au dus într-o clinică de nebuni, unde m-au sedat. Am stat două săptămâni sedat. Nu puteam vorbi, nu puteam să mă mișc. Numai în depresie”, a declarat Mario Iorgulescu pentru Cancan.
Fiul lui Gino Iorgulescu, la un pas de suicid
Cea mai gravă parte a mărturiei sale este legată de tentativele de suicid. Mario Iorgulescu recunoaște că a ajuns în punctul în care și-a dorit să își ia viața, pe fondul presiunii psihice și al sentimentului de izolare.
Spune că a existat un moment în care a trimis mesaje de adio familiei și a ingerat substanțe cu scopul de a se sinucide, însă intervenția medicală de urgență i-a salvat viața. Ulterior, a fost internat și sedat pentru o perioadă, într-o stare pe care o descrie ca fiind una de profundă depresie.
”Am încercat să mă sinucid. Am și un video în care am încercat să mă sinucid. Chiar am dat un mesaj de adio părinților și am luat un pumn de psihoactive ca să mă sinucid. Nu mi-a ieșit.
Am ajuns la doctor, la spital, a venit salvarea să mă ia. Mi-au băgat un tub pe gât, nu știu ce lichid. Eram distrus. Am căzut, am dat cu capul de WC, am căzut prin casă”, a mai afirmat fiul lui Gino Iorgulescu pentru sursa menționată anterior.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
